Saturday, April 8, 2017

Amintiri din copilarie [1]

E o zi tare frumoasa azi in Dublin si n-am gandit sa iesim la iarba verde. Pentru ca aveam si program la Organizatie a trebuit sa merg dimineata devreme la cumparaturi.
Era soare afara si frumos, iar cand am iesit din scara blocului am simtit racoarea diminetii ce mi-a adus instant aminte de diminetile in care ne ducea tata pe Solovan, fie la ciupercarit, fie la iarba verde cu toata familia.

Era exact asa, senin si rece, dar invigorant. Porneam de la bloc grabiti, sa ajungem cat mai repede la urcarea pe deal. Prima oprire era la Izvorul cetatii, la Gradina Morii, imediat dupa podul suspendat de peste Iza.
Pod Gradina Morii Sighet
Podul suspendat de peste Iza

Izvorul Cetatii Solovan Iza Gradina Morii Sighet
Izvorul Cetatii


La izvor ne luam apa rece sa avem pe drum, tata avand cu el o sticla goala de "jumate" pe care o umpleam. Ne dadea cutitele sa le atarnam la curea, isi punea "sabia" lui cu maner din corn de caprior si porneam urcusul catre platou.
Primele 10-15 minute erau mai grele, pana la prima serpentina. Era partea mai abrupta a urcusului unde nu ne prea uitam de ciuperci. Ajunsi la serpetina, fie ne facea tata bote de sprijin pentru urcat si cotrobait dupa ciuperci, fie le lua pe cele de la ultima urcare, pe care de regula le ascundea in vreo tufa.

Si de acolo la pas, urcam incet spre platoul dealului Solovan, cautand intr-o parte si alta a serpentinei dupa ciuperci, sau daca mergeam la iarba verde, aruncam doar fugitiv cate o privire in treacat, fiind putin mai grabiti. Evident ca faceam cate o oprire daca vedeam cate o tufa de fragute, acei mici capsuni salbatici deliciosi pe care ii savuram cu mare drag.

Urmatorul popas era la Pestera, o gaura luna de cativa zeci de metri, despre care se spune ca ducea pana la Gutin, unde era pestera lui Pintea Haiducul. Mai intram in ea cand mergeam cu prietenii, toti in sir indian, chemuiti si cu mana pe piciorul persoanei din fata, deoarece era bezna si locul era chiar stramt.



Aproape de Pestera Cetatii
Intrarea in Pestera Cetatii
Acolo, la Pestera, era ultima pauza inainte de a ajunge pe platoul Solovan. Beam cate o gura din apa rece de izvor ce am adus-o de jos de la poalele dealului, dupa care porneam mai departe. De pe platou era o priveliste linistitoare, ulii tipau in inaltul cerului, greierii se auzeau din iarba si miroul florilor de camp te indemna la liniste si visare. De acolo mergeam mai mult pe drum drept pana la izvor, unde ne asezam si petreceam ziua toata, inconjurati de paduri si pajisti de care strainii doar au auzit.

La intoarcere foloseam alt traseu, coborand pe deasupra pesterii, trecand pe la "Groapa bombei" cum ii spuneam noi. Era de fapt locul unde s-a surpat pestera, si a ramas un mini crater in care ne aruncam veseli toamna, dupa ce adunam in el cat de multe frunze. Mai alergam pe marginea lui, uimiti parca de legile fizicii care ne permiteau sa fugim aproape paralel cu solul, pe peretii "craterului"

"Groapa bombei" de pe Solovan

De acolo o luam la vale, trecand printr-un loc de unde se vedea tare fain tot Sighetul. Zaboveam acolo pret de cateva secunde bune in care admiram privelistea, dupa care o luam la pas catre casa.
Vedere de pe dealul Solovan 
Pozele din aceasta postare sunt luate de pe diverse site-uri, insa promit ca voi reveni cu o postare in care voi folosi pozele mele. Trebuie doar sa dau "o fuga" pana pe Solovan cand ajung pe acasa.
Lectura placuta!

V-ar putea interesa si: Cu Mocanita pe Valea Vaserului

                                                                                                      © Blog de Morosan 2017