Saturday, March 24, 2018

Multumesc din suflet!



Miercuri am mers in Germania, in Munchen, urmand sa ma intorc seara cu avionul. Totul a decurs conform planurilor, pana cu vreo ora inainte sa plec spre aeroport, sa ma intorc in Irlanda. Am fost la un supermarket sa cumpar cate ceva si de acolo am luat trenul spre aeroport. Doar ca in tren mi-am dat seama ca gentuta in care aveam actele si portmoneul nu era. Disperam m-am dat jos la prima statie si am luat trenul inapoi. Am ajuns inapoi la supermarket cam in 40 de minute de cand plecasem. Nu mai era nici urma de gentuta. O uitasem pe carucioarele de cumparaturi unde am pus-o ca sa pot aseza cumparaturile in geanta. Am intrebat la relatii clienti, birou ce se afla la 3 metri de carucioare, dar nu vazuse nimic cei de acolo si nimeni nu adusese gentuta. M-am uitat prin tomberoanele din zona, am intrat in toalete sa verific, dar nu era de gasit. Le-am lasat datele mele de contact si am pornit spre aeroport. In drum spre aeroport am sunat sa-mi anulez cardul bancar. Telefonul de urgenta suna undeva in Scotia. Doamna respectiva a fost socata cand i-am explicat situatia mea, dar mai apoi m-a socat ea cand m-a intrebat daca vreau sa-mi trimita niste bani si se interesa cum poate sa ma ajute. I-am multumit pentru gest si am zis ca sper doar sa pot pleca. Mi-a urat bafta, dupa ce m-a asigurat ca e blocat cardul.

Aveam la mine cardul de la PPS si speram sa ma lase sa urc in avion cu acel card, fiind cu poza. Ajuns la aeroport, am explicat la biroul de check-in situatia si le-am aratat cardul de Irlanda. Baiatul de acolo a chemat un superior care a sunat la biroul de emigrari sa intrebe daca ma vor lasa sa trec cu acel card, insa au spus ca nu e posibil. Nu stiam ce-i de facut. Tipul mi-a spus sa ma linistesc, sa merg la sediul politiei din aeroport sa-mi intocmeasca raport si sa-mi elibereze un act provizoriu de calatorie pentru a pleca cu zborul de a doua zi. Mi-a promis ca voi primi loc gratuit pentru ca am ajuns acolo cat inca era deschis check-in pentru zborul cu care trebuia sa ma intorc.

Am mers la biroul de politie, dar ei mi-au spus ca trebuie sa merg la politia statala care avea biroul in alt terminal si ca ei nu-mi vor putea elibera act de calatorie pentru ca nu sunt cetatean german si ca trebuie sa merg la consulat. Atunci am decis sa postez anuntul situatiei mele pe un grup de romani din Munchen, pe pagina mea si pe Grupul Romanilor din Irlanda. Intre timp am mers la celalalt birou de politie unde am raportat actele pierdute si am primit un raport de care aveam nevoie pentru a demonstra ca actele sunt raportate ca fiind pierdute. Dupa ce am terminat, am sunat la numarul de urgenta al consulatului din Munchen si am fost chemat a doua zi intre 8 si 11 sa imi fac un titlu de calatorie.

Telefonul deja suna ca la centrala si mesajele intrau cu duiumul. Am fost impresionat pana la lacrimi de raspunsul masiv primit si de numarul de persoane care mi-au sarit in ajutor. Mi-au scris oameni care locuiau la 500 de km (n-am gresit cifra) de Munchen care se ofereau sa vina dupa mine in aeroport. Un sofer de TIR care era in apropiere de Munchen s-a oferit sa ma duca cu el in Madrid unde locuia si sa ma ajute sa-mi fac actele si sa imi plateasca el drumul de intoarcere. MAi aveam vreo 3 euro in buzunar. Multi s-au oferit sa-mi trimita bani, insa le-am explicat ca nu am cum sa primesc bani din cauza ca nu am nici un act valid, ca altfel imi trimitea sotia.

Am fost contactat si de o angajata a Ryanair care a vazut mesajul meu. A fost unul din ingerii pazitori care a rezolvat sa-mi fie adus pasaportul la Munchen cu primul zbor dinspre Dublin. Unul din patronii de la macelaria romaneasca de pe Dorset Street (A&F Meats) si-a sunat varul care locuieste aproape de Munchen sa vina dupa mine in aeroport. Multi romani din Munchen imi trimiteau sfaturi referitor la cum sa ajung la consulat. Colegii din organizatie pastrau legatura cu Carmen pentru a afla noutati despre mine. Ma sunau oameni din Irlanda sa ma indrume catre prieteni de ai lor, unii chiar din Frankfurt. Intre timp a venit dupa mine Paul, varul lui Florin de la macelarie si m-a dus in centrul Munchenului la un hotel unde am ramas pana dimineata.

Rupt de oboseala, am adormit instant. Dimineata la 7 am fost deja trezit de persoane din Irlanda care ma sunau sa vada daca sunt bine. Telefonul era plin de mesaje. O doamna din Munchen s-a oferit sa vina sa ma duca la consulat. Intre timp ma contactase cineva de la Nuremberg sa imi spuna ca daca nu reusesc sa ma intorc la Dublin in ziua respectiva sa ii spun ca vine dupa mine si stau la ea pana rezolvam cu actele si ma pot intoarce in Irlanda.

Am ajuns la consulat. Cei de acolo ma asteptau pentru ca mai multe persoane au sunat sa-i informeze despre situatia mea. Mi-a fost facut titlul de calatorie foarte repede si Paul a venit dupa mine sa ma duca la aeroport. Nu aveam bani, dar am reusit sa obtinem acel bilet gratis cu primul zbor spre Dublin. Ghinionul a mai durat putin pentru ca la check-in am dat peste o romanca ce refuza sa imi faca check-in motivand ca titlul de calatorie e pentru mers in Romania, nu in alta parte. I-am spus ca merg in Romania, doar ca fac escala in Dublin. Ea refuza vehement sa ma lase sa plec cu acel avion, pentru ca ea stia si insista ca trebuie sa zbor direct spre Romania. Pana la urma a venit sefa ei, care era nemtoaica si a sunat la imigrari in Dublin. I-am dat numarul PPS al meu si cei de la Dublin au spus ca daca am un act de calatorie valid, sa ma lase sa ajung in Irlanda. Romanca a intervenit (telefonul fiind pe difuzor) si le-a spus celor din Irlanda ca am doar un act de calatorie ce e valabil doar pentru un drum spre Romania. Cei de la Dublin au spus ca un act valabil de calatorie nu poate sa iti dea o destinatie fixa si sa ma lase sa plec. Romanca a insistat ca nu am voie sa merg spre Dublin. Pana la urma cei din Irlanda si-au pierdut cumpatul si i-au spus ca atata vreme cat pe act scrie ca e document de calatorie si e valabil, sa ma lase sa merg spre Dublin. Atunci sefa ei i-a ordonat practic sa-mi faca cehck-in si sa ma lase sa plec.

Am alergat pana la poarta de imbarcare si am urcat in avion unde ma astepta pasaportul. Zborul spre Irlanda mi-a parut interminabil, dar ma bucur ca am ajuns.

Pe langa faptul ca aceasta aventura m-a invatat multe lucruri de care sa tin cont pe viitor, cel mai important a fost pentru mine sa aflu cat de uniti sunt romanii. Si nu doar cei din Irlanda ci de pretutindeni. Am fost impresionat pana la lacrimi in repetate randuri pe parcursul acestei "aventuri" si am aflat ca sunt mai apreciat decat credeam, desi sunt ferm convins ca oamenii s-ar mobiliza, si i-am vazut mobilizandu-se si pentru alte persoane. Nu am cuvinte destule pentru a exprima multumirea pe care trebuie sa o transmit tuturor celor care s-au oferit sa ma ajute si care m-au ajutat, fie si cu o vorba buna. Am ajuns in Irlanda ieri (joi), dar si azi ma mai contacteaza lumea sa ma intrebe daca sunt bine.

MULTUMESC! Multumesc din suflet pentru sprijin, incurajari si ajutor. Sunteti niste oameni minunati si apreciez enorm mobilizarea de care ati dat dovada. Am pierdut acte si bani, insa am invatat o lectie pe care nu se poate pune pret. Ma aplec in fata voastra, dragilor! Multumesc din suflet!

Cu deosebita consideratie,
Marius Marosan


                                                                                    © Blog de Morosan 2018

Monday, August 21, 2017

*** DREPT LA REPLICA ***

Un celebru parlamentar de Diaspora - Doru Coliu

In urma cu vreo doua saptamani, un parlamentar de diaspora (cu titlul), mintea cu nerusinare intr-un articol scris la comanda de o marioneta cu pretentii de jurnalist. Nu m-a surprins nimic, deoarece omul considera ca e intangibil datorita functiei de deputat pe care a castigat-o la loteria redistribuirii voturilor. Referitor la blogul pe care a decis sa-si publice parerile, nu pot sa spun mare lucru. O echipa de "jurnalisti" aspiranti care scriu "articole" fara a cere parerea partilor, asa cum ar cereo conduita profesionala. Stiu ca cer prea mult cand vorbesc de conduita in cazul lor, dar cam la asta ar trebui sa se raporteze. Din pacate nu pot sa muste mana care ii hraneste...si manipuleaza.

In articol dadea de pamant cu Consiliul Romanilor de Pretutindeni, dar in principal cu unii consilieri, printre care ma numar si eu. Ce are cu mine? Sa le luam pe rand:

1. In februarie cand am fost la Bucuresti pentru sedinta de lucru, m-am intalnit cu acest deputat, impreuna cu inca doi colegi - unul din consiliu si unul care a participat la congres, iar acum e coleg de partid cu acest deputat. La respectiva intalnire, acest deputat a explicat cum ca in acest Consiliu care prin definitie este apolitic, el doreste implicarea politicului. Adica fiecare partid politic sa aiba oameni in Consiliu. I-am explicat ca nu facem un nou parlament si un nou camp de lupta pentru clasa politica si ca oamenii din Diaspora au nevoie de acest Consiliu pentru a le reprezenta interesele, nu interesele partidelor politice. Nu i-a placut ce am spus si a considerat el ca e de cuviinta sa ne spuna ca sa avem grija ca el are acces la discutiile noastre private. Evident ca imunitatea parlamentara ii permite sa se laude cu incalcarea legii fara pic de jena.

2. La ultima sedinta a comisiilor reunite pentru romanii de pretutindeni din Senat si Camera Deputatilor, am participat si eu ca invitat. Totodata au participat prin skype si colegi din Consiliul Romanilor de Pretutindeni. La acea intalnire se discuta despre noua metodologie, facuta de cei din PMP care isi doresc din tot sufletul sa acapareze politic acest for. Am prezentat argumente contra metodologiei prezentata de ei, insa atat deputatul Coliu cat si colegul plagiator Codreanu - care se lauda cu o initiativa a Consiliului ca fiind a lui personala - au ajuns sa urle atat la mine cat si la colegii ce erau in direct pe Skype. E clar ca metodologia gandita de ei nu accepta modificari si sunt dispusi sa desfiinteze pe oricine vine cu argumente logice care sa demonstreze ca ei au propus niste aberatii. Si la aceasta sedinta, de fata cu toata lumea, deputatul de diaspora Doru Coliu a subliniat ca are acces la discutiile noastre private. Si a mai facut aceste afirmatii si in discutii private cu colegi din Consiliu. Daca nu ma insel exista chiar si o inregistrare. ;-)

Evident ca acest parlamentar nu accepta nici o parere care difera de a sa, fapt confirmat si in parerea exprimata prin "ziarul" de diaspora. Asa cum singur dicteaza in "articol", metodologia pentru organizarea viitorului Congres al Romanilor de Pretutindeni, se afla in dezbatere publica doar ca formalitate, deoarece orice propunere de modificare urmeaza sa fie ignorata, constituind un abuz de putere de toata frumusetea. Pentru ca lucram cu materialul clientului, asta este afirmatia domnului Coliu: "Deputatul de diaspora Doru Coliu garantează că anul acesta și la datele propuse de lege va avea loc Congresul Românilor de pretutindeni. "

Minciunile continua cu o nonsalanta de invidiat: "Comisia Românilor de Pretutindeni a lucrat la noua metodologie pe baza proiectelor și propunerilor trimise de membrii Consiliului românilor de pretutindeni. De fiecare dată au fost prezenți membri ai Consiliului, iar alții au intrat pe Skype și fiecare si-a spus părerea și s-a votat pe fiecare articol în parte. La toate ședințele a participat și domnul Secretar de stat Ovidiu Iane din MRP ( cel care a organizat fostul Congres) și a participat la toate modificările." La sedinta in care au intrat colegii pe Skype si eu am fost in sala, nu s-a votat absolut nimic. Ce votat?! Nici macar nu ne-au fost luate in seama argumentele, ci din contra, s-a rastit la noi tandemul Coliu-Codreanu pentru indrazneala noastra. Inclusiv secretarul de stat le-a spus ca metodologia propusa de ei e fantezista si aproape imposibil de pus in practica. Au fost schimburi de replici si contre, cei din PMP tinand si cu dintii de aspectele ce implicau politicul in viitorul Congres si Consiliu. Varianta pusa in dezbatere publica nu are nici o treaba cu propunerile inaintate de Consiliu, existand chiar si un comunicat in acest sens. Evident ca aceste "nesupuneri" din partea Consiliului au starnit furia celui ce si-a castigat functia la "loz in plic".

In furia sa oarba, domnul deputat (de conjunctura) de diaspora isi pierde coerenta. Nici macar marioneta care a scris "articolul" n-a putut sa-l atentioneze asupra acestui aspect. Bine, nu poti sa-i spui stapanului ca greseste ca nu-ti mai arunca oase sa rozi. In doar jumatate de postare, domnul Coliu face doua afirmatii care se bat cap in cap. La inceput spune ca noi, cei din Consiliu, mancam banul public - aici are o scuza: a ajuns in functie la loteria redistribuirii si nu s-a obosit sa citeasca legislatia cu privire la Consiliu si Congres, dar vrea sa organizeze si el anul asta ceva; altfel stia ca nu exista nici un fel de finantare pentru Consiliu. Legea probabil a invatat-o in timp ce transmitea parerea catre "jurnalist", deoarece mai jos spune ca banii alocati organizarii Congresului ar trebui cheltuiti pentru a acoperi si transportul delegatilor, deoarece acestia fac munca voluntara. Si pentru ca nu vreau sa ma credeti pe cuvant, imaginea face cat 1000 de cuvinte:
Voluntari care mananca banii publici!

Articolul continua cu o alta minciuna sfruntata iar dovada e mai sus, unde spuneam de comunicatul CRP. In viziunea sa, majoritatea colegilor sunt de acord cu metodologia, in ciuda acelui comunicat.

Si ajungem la partea mea preferata, unde acest deputat de conjunctura face referire la persoana mea si la activitatea din comunitate. Inainte sa fac o paralela intre noi, o sa-i reamintesc ca el este platit din banul public, si nu putin, pentru a reprezenta interesele Diasporei. In continuare voi demonstra ca isi primeste banii degeaba, ca minte cu nerusinarea cu care ne-a obisnuit cu privire la afirmatiile mele. Are dreptate intr-o singura privinta: am spus ca nu sunt de acord cu acea grila de punctare a candidatilor. Si motive sunt destule:
- nu suntem la admitere la facultate ca sa facem concurs pe puncte
- nu aplicam pentru un proiect in cadrul caruia trebuie sa intrunesti un anumit punctaj pentru a obtine aprobarea proiectului
- criteriile sunt facute parca pe genunchi si sunt, asa cum spunea domnul Secretar De Stat Iane, fanteziste si neconcludente. Orice om cu imaginatie va participa la Congres, acea grila fiind de fapt un exercitiu de imaginatie ce nu verifica in nici un fel reprezentativitatea candidatului in comunitate.
- unul din criteriile din grila reprezenta (40% parca din punctaj) proiectele finantate rulate in comunitate. Acolo am intervenit si am subliniat ca organizatia din care fac parte n-a avut proiecte finantate de Romania, dar nici de alt stat si ca activitatile noastre din comunitate sunt bazate pe voluntariat. Ca exemplu i-am dat cazurile sociale in care s-a implicat comunitatea, printre care si repatrieri. In luminatia sa el a tradus totul intr-o propozitie usor de inteles pentru el, probabil din cauza lipsei de activitate in cadrul unei comunitati. Dar va las pe voi, cei care faceti parte din comunitate, la comentarii, sau pe facebook unde voi distribui postarea, sa confirmati sau infirmati cele spuse de domnul Coliu: "Printre aceștia se numără Marius Maroșan și Niculina Saroz la care am constatat că spun minciuni și induc în eroare pe ceilalți membri ai Consiliului. Nu spun nimic altceva decât că toată lumea s-a săturat complet de așa-zișii reprezentanți ai românilor care nu fac nimic și mănâncă banii publici. Vrem să le vedem activitatea. Maroșan a fost nemulțumit de noua grilă de punctaj spunând că nu își poate demonstra activitatea în comunitate românească deoarece el a strâns bani pentru decedați…. mai patetic nici că se poate." Poate ar trebui sa se intrebe domnul Coliu de ce am primit din partea Primarului si Consiliului Local Dublin titlul de Cetatean Model al Dublinului pe 2016 si 2017 si anul acesta am fost nominalizat la categoria "Persoana Anului" si organizatia din care fac parte a fost nominalizata la categoria "Asociatia Caritabila a Anului". Sau probabil ca el crede ca pentru ajutorul dat celor ce au pierdut pe cineva drag este suficient.

Dar sa vedem ce a facut Coliu, pe bani publici, ca reprezentant al Diasporei. Activitatea lui de parlamentar e usor de verificat, fiind publica pe pagina institutiilor abilitate. De la link-ul prezentat deducem ca de cand a devenit parlamentar, Doru Coliu a avut 18 initiative parlamentare, dar nu toate personale, unele fiind depuse de grup, avand mai multi semnatari. Vorbim de un parlamentar de Diaspora, adica initiativele sale ar trebui sa-i vizeze pe romanii din afara tarii. In schimb, din cele 18 initiative, una singura are, intr-o oarecare masura, legatura cu Diaspora, insa si ea a fost o propunere de grup a 109 parlamentari si face referire la termenul de valabilitate a pasapoartelor, o propunere legislativa inregistrata acum un an de Consiliul Romanilor de Pretutindeni si insusita acum de colegul domnului Coliu, domnul Codreanu. In schimb regasim o initiativa tipica parlamentarilor care isi fac culcusul cald cand se vad cu functia in buzunar, fie ea dobandita prin redistribuire si nu prin alegere directa. Aceasta initiativa este propusa de dansul, dar are sustinerea unui grup de 30 de parlamentari. Este vorba de initiativa Pl-x nr. 193/2017 care prevede acordarea de sporuri si subventii suplimentare parlamentarilor de Diaspora, cei pe care nu-i vedem decat in an electoral. Gasiti textul integral in link-ul de la numarul de referinta, insa imaginea de mai jos este concluzia propunerii.
Doru Coliu: VREAU MAI MULTI BANI!
Cam la asta se rezuma "vasta" activitate a unui parlamentar de Diaspora. Pentru asta primeste bani si asa se "speteste" el pentru noi, cei plecati din Romania. Dar nu ezita, prin trompetele de la "presa" diasporei sa atace voluntarii si pe cei ce fac cinste Romaniei.

Din pacate este unul din parlamentarii care reprezinta Diaspora in Parlamentul Romaniei. Nu stiu daca ceilalti fac mai mult sau mai putin ca el, insa ceilalti nu trag de voluntari sa prezinte rapoarte de activitate si nici nu ameninta cu inregistrari ale discutiilor private. Concluziile le trage toata lumea.


                                                                                    © Blog de Morosan 2017

Monday, July 31, 2017

"Un print din Levant..."

Au trecut deja 40 de zile de cand l-am ingropat pe tata, dar parca nici acum nu realizez pe deplin cele intamplate. Azi imi venea sa-l sun, sa-i mai povestesc una-alta, sa-i cer sfaturi, sa-i aud vocea.

Au fost zile incarcate de emotii de toate felurile. Am aflat ca tata era apreciat nu doar de cei de la bloc, din cartier ci si de altii cu care a intrat in contact. A fost si cazul taximetristului despre care am scris pe pagina mea. Pe urma, la priveghi a venit un domn pe care nu-l vazusem in viata mea, sau cel putin nu-l mai tineam minte. S-a prezentat drept "coleg de pescuit" de-al tatalui meu. Cu lacrimi a spus ca nu-i vine sa creada ce s-a intamplat si ca il va cauta cu privirea pe malul Izei de fiecare data cand va merge la pescuit. Asa mergea si cu noi la pescuit. Bine, in cele mai multe cazuri noi mergeam sa ne balacim si el, mai jos sau mai sus pe rau, pescuia. A apucat sa-i duca si pe cei mici ai mei sa-i invete sa pescuiasca. Avea rabdare mare cu toti copiii.

La pescuit cu bunicu
 Daca nu era vreme de pescuit, macar la iarba verde tot iesea cu noi. Nu stateam in casa intr-o saptamana cat stau copiii din ziua de azi intr-o singura zi. Si ce fain era...

Sara cu bunicu, la iarba verde
 Fostul lui sef de 25 de ani plangea explicandu-mi cat de corect era tata si cum niciodata, in atatia ani de munca, nu i-a gresit cu nimic, nu l-a suparat si cat de prompt isi facea treaba, oricand acesta ii cerea sa faca ceva. A spus ca angajat ca el n-a avut in viata lui.

La inmormantare au fost doua momente care m-au miscat profund. Unul din ele a fost sosirea unei coroane din partea colegelor din biroul de Comunicare si Relatii Publice - Cristina Irimie si Niculina Saroz, din Consiliul Romanilor de Pretutindeni. Nu mi-a venit sa cred si le multumesc inca o data pe aceasta cale pentru gestul lor.

Mai apoi, cand se aduna lumea, a aparut in poarta un domn pe care nu l-a recunoscut nimeni din familie, dar cand m-am intors, mi s-au inmuiat genunchii. Dorin Serdean, un fost coleg de pe vremea cand lucram la Allianz si cu care am ramas prieten, si-a lasat indatoririle de consilier in cadrul primariei Alba si a venit pana la Sighet doar pentru a-mi oferi un umar pe care sa jelesc. A fost un gest care il apreciez mai mult decat pot cuvintele sa descrie si care inseamna enorm pentru mine. Multumesc Dorin pentru prezenta!

Dupa cum am mai spus, tata a fost un mare fan Pink Floyd. Drept urmare, in loc de camasa a avut pe el un tricou cu Pink Floyd pe care i-l adusesem de la concertul de aici din Dublin. Si vecinii care au fost in priveghi si l-au vazut imbracat asa, la inmormantare au purtat tricouri cu formatii "din vremea lui". Era tare pasionat de muzica. Inca mai e acasa magnetofonul pe care ne punea benzi sa ascultam. Si printre benzile ce le avea, erau si unele cu "Cenaclul Flacara". Deci de mic stiam toate piesele care au devenit hituri, dar si o poezie de clasa a XII-a, pe care o stiam deja la varsta de 7 ani.

Imi aduc aminte cum in clasa a XI-a, dupa ce s-a imbolnavit profesoara noastra de Limba Romana, a venit o suplinitoare de la un Colegiu National, noi fiind liceu industrial. Era tare severa si cerintele ei erau cu mult peste ce faceam noi in mod normal la ore. Era sa raman corigent, dar in ultima ora, cei cu situatii "critice" erau scosi in fata si li se acorda sansa sa-si mareasca media. Eu n-am stiut ce sa fac pentru a-mi creste media, asa ca mi-a venit in cand poezia de clasa a XII-a, asa ca i-am zis: "Doamna profesoara, daca va recit , ma treceti?". Profesoara a crescut ochii si m-a intrebat daca stiu toata povestea si increzator i-am spus ca da. M-a pus sa recit... Iar eu stiam poezia exact cum am invatat-o de pe banda de magnetofon, asa cum e in clipul de mai jos. Am recitat-o intocmai...erau colegi pe care ii pufnea rasul, iar profesoara ii scotea din clasa. Pana am terminat de recitat, jumatate de clasa era goala si profesoara cu lacrimi in ochi. Am luat doi de 10 si m-a felicitat. Pe tata trebuia sa-l felicite, pentru ca datorita lui stiam o poezie atat de superba.




Moartea a fost "mistretul cu colti de argint" care l-a rapus pe tata, dar el va ramane in memoria noastra, a tuturor. E greu...al naibii de greu sa mergem mai departe, insa stiu ca asta si-ar dori, sa fim fericiti si sa-i facem cinste in continuare. Odihneasca-se in pace!

                                                                                  © Blog de Morosan 2017